Colectarea plantelor
Colectarea plantelor
Pentru vindecare, alimentaţie, etc. se recomandă plantele din zona unde s-a născut persoana respectivă(nu din capătul celălalt a lumii), au efect mai mare, adică BUNUL DUMNEZEU, a avut grijă când a creat, ca fiecare om să aibă în apropierea lui soluţiile de vindecare cele mai adecvate, şi tot ce-i necesar organismului prin alimentaţie.
Plantele nu se culeg din zone infectate, sau poluate, de pe marginea drumurilor, etc.
Colectarea plantelor medicinale presupune:
- să fie cunoscută perfect planta medicinală căutată, (poza, denumirea latină, (ştiinţifică), deoarece denumirea populară se schimbă de la o regiune la alta).
- să se ştie perioada în care aceasta poate fi recoltată.
Substanţele active pe care le conţin plantele medicinale se găsesc acumulate în anumite organe ale lor, în funcţie de anotimp şi de stagiul vegetativ de dezvoltare. Este deci important să ştim, pentru fiecare specie, care parte a plantei interesează din punct de vedere medical şi în ce perioadă a vieţii ei conţine cea mai mare cantitate de principii active. Se recomandă în general ca părţile subterane ale plantelor medicinale: bulbi, rizomi, tuberculi, rădăcini normale sau tuberizate etc., să fie recoltate primăvara, la începutul apariţiei primelor frunze, sau toamna târziu, (teoretic iarna, dar practic, când nu este îngheţ). În aceste perioade se cere o atenţie sporită pentru identificarea exactă a plantelor. Tot primăvara vor fi colectate mugurii şi ramurile speciilor lemnoase. Primăvara şi vara vor fi colectate frunzele, florile, sau chiar planta întreagă, înainte sau după înflorire, în funcţie de stadiul de dezvoltare în care se găsesc acumulate cele mai mari cantităţi de principii active.
În general vorbind, ierburile se colectează de primăvara până-n toamnă, iar la alte plante: de exemplu la copaci se culeg în fiecare anotimp, părţile specifice anotimpului, de ex. primăvara: crenguţe, muguri, frunze, flori, vara: frunze, flori, fructe, toamna: frunze, fructe, iarna: scoarţă, crenguţe, rădăcini, etc. şi în general fiecare dintre părţi conţin aceleaşi substanţe necesare pentru ceaiul, din planta respectivă, (în perioada lor de recoltare), iar dacă totuşi doar în anumite părţi ale plantei se găseşte, substanţa necesară din planta respectivă pentru ceaiul respectiv, atunci în general se va semnala acest lucru lângă denumirea plantei în listele respective(adică se va trece lângă denumirea plantei, de exemplu: frunză, rădăcină, capsule, flori, muguri, fruct, con, coajă, seminţe, teci(păstăi), boabe, clei(răşină), crenguţe, pleavă, tulpină, sevă, sâmburi, petale, trunchi, tărâţe, mătase, ghimpi, etc., etc.,)
Iar din punct de vedere a perioadelor zilei, plantele, de obicei, se pot culege în medie între orele 9-18 (10-16), dar depinde şi de zonă, de exemplu pe câmpii această perioadă este un pic mai lungă, între munţi sau în păduri, mai scurtă, . . ., de fapt durează, de când s-a ridicat roua de pe plante, până când se depun gâzele pe plante să înnopteze.
La concret perioada de colectare, pentru fiecare plantă şi pentru părţile ei vezi în tabelul calendaristic pentru colectarea plantelor, sau vezi pe fişa fiecărei plante, de la capitolul plante.
tabelul calendaristic pentru colectarea plantelor:
va urma