De la Rus Petru

Mă numesc Rus Petru, am 66 de ani, locuiesc în Satu Mare şi sunt de profesie inginer. Aş vrea, în câteva rânduri sa vă povestesc despre Unchiul Mihai pe care l-am cunoscut foarte bine.

Încep această istorioară prin a mulţumi Bunului Dumnezeu că am avut ocazia să îl cunosc îndeaproape, înca din tinereţe pe călugărul Mihai - Unchiul Mihai (cum era cunoscut de noi toţi) şi am avut chiar marea bucurie de a fi cununat de Unchiul Mihai şi mătuşa Anuca (sora dânsului) iar fiica mea cea mică a avut parte de o mare binecuvântare avându-i ca naşi de botez.

În anul 1968, după terminarea facultăţii, am fost repartizat la Satu Mare, unde, prin intermediul socrului meu, părintele Vasile Gavriş, l-am cunoscut pe Unchiul Mihai care poposea adesea în casa lui. Era nelipsit de la Sf. Liturghie în primele zile ale fiecărei  luni, oficiate de către părinte.

N-am să uit prima întâlnire cu El, când, fixându- mă cu ochii Lui blânzi, fără să mă întrebe nimic, fără să-l întreb nimic mi-a spus:”Tu nu faci bine că fumezi!” La  vremea aceea, eram un tânăr foarte slab, purtam ochelari cu dioptrii foarte mari şi fumam foarte mult. Scoţând apoi o foaie şi un pix mi-a desenat plămânii şi mi-a explicat unde sunt problemele: „La plămânul drept ai o pată  neagră care se poate extinde!”mi-a spus, apoi mi-a dat ceaiuri şi mi-a recomandat să beau câte un pahar de vin roşu, din viţă de miazăzi, de trei ori pe zi, mi-a dat chiar şi un pahar drept măsură, pahar pe care îl păstrez şi astăzi. „Vin din viţă de miazăzi, cum este şi via noastră” mi-a mai zis şi după aceea, mergeam la El cu damigeana să iau vin pentru tratament. Zâmbesc şi acum amintindu-mi remarca mătuşii Anuca:”Vei face un beţivan din omul ăsta!” la care Unchiul Mihai I-a răspuns în felul Lui specific: „ Nu te teme tu!”

Pentru ochi mi-a dat ceai din petale din petale de trandafir de culoare deschisă şi să privesc răsăritul soarelui într-o apă curgătoare, timp de o lună. Bineînţeles, pe lângă tratamentele  pe bază de plante, mi-a zis să mă rog Sf. Rozar în fiecare zi şi să plătesc o liturghie în primele zile ale lunii (sâmbătă, duminică sau vineri) la un preot catolic şi să mă spovedesc şi să mă împărtăşesc la începutul fiecărei luni.

După ce am urmat tratamentul indicat de Unchiul Mihai (ceaiuri şi rugăciuni) m-am schimbat atât de mult (m-am îngrăşat, n-am mai avut nevoie de ochelari şi m-am lăsat de fumat) încât într-o zi la CEC nu am putut să îmi ridic banii pentru că mi s-a spus că nu sunt persoana din poza de pe buletin, ba chiar mai mult, la întâlnirea de 10 ani de la terminarea facultăţii, foştii mei colegi nu m-au recunoscut decât  după voce.

În  anii ce au urmat, Unchiul Mihai a fost îndrumător spiritual atât pentru mine cât şi pentru familia mea. Probleme legate de familie sau de locul de muncă, precum şi cele de sănătate, le-am rezolvat cu sfaturile, rugăciunile şi ceaiurile recomandate de El. Orice necaz, orice greutate sau obstcole de neînvins în viaţa noastră ne făceau să alergăm cu sufletul la gură la uşa călugărului din Prilog, care ne primea cald şi blând, intotdeauna. Ne privea senin şi adresându-ne câteva cuvinte pline de înţeles (cum îi plăcea Lui să se exprime) nelinistea dispărea şi El ne dădea rugăciuni şi ceaiuri.

Îmi  amintesc într-un an, eram nemulţumit de locul meu de muncă, vroiam să plec în altă parte. El mi-a spus:”Roagă-te 40 de minute de rugăciune, timp de 40 de zile, şi vei fi promovat. L-am ascultat şi după ce am ţinut a treia oară canonul de rugăciune, s-a intâmplat exact cum mi-a spus.

Altă dată, am avut nişte dureri de cap groaznice, şi am fost diagnosticat cu sinuzită cronică. Medicii imi recomandau să mă operez pentru drenarea puroiului din sinusuri. Unchiul Mihai mi-a spus spus:”Fă inhalaţii cu ceai de muşeţel şi rădăcini de pătrunjel, timp de 16 zile, apoi 10 zile pauză”. Dupa terminarea unui tratament de 5 ture de inhalaţii, într-o seară am eliminat tot puroiul şi am scăpat de sinuzită, fără operaţie.

N-am să uit niciodată când fiica mea cea mică, după un examen foarte greu, cu o concurenţă foarte mare a intrat la facultate, dar după primul semestru de şcoală şi-a dat seama că nu-i place deloc si a hotărât să se reprofileze. Eu şi soţia mea am încercat zadarnic să o convingem  să nu renunţe la această facultate cu atât mai mult cu cât profilul pentru care vroia să se pregătească ni se părea total nepotrivit pentru o fată. Au urmat certuri şi lacrimi, fără  nici un rezultat. Disperată, soţia mea a plecat la Prilog, convinsă că nici Unchiul Mihai nu va fi de acord cu decizia fetei mele. Dânsul, insă a linistit-o:”Las-o ca va fi bine!” şi apoi i-a zis să se roage. Si asa a si fost!  In toamna anului respectiv, fiica mea a intrat, pe primul loc, la noua facultate şi acum îi mulţumim Bunului Dumnezeu că am ascultat sfatul Unchiului Mihai.

Intr-o vară, după ce am fost la părintii mei în Tulcea, am răcit şi venind acasă la Satu Mare am început să simt dureri puternice în  coloană, in zona lombară, care coborau pâna în piciorul drept. Au fost zile în care nu am putut să mă ridic din pat de durere. Medicii mi-au pus diagnosticul de „lombosciatică” şi mi-au prescris un pumn de medicamente. Unchiul Mihai, însă, la care am alergat ca de obicei, mi-a dat comprese cu lista 10 pâna la dispariţia durerii şi apoi încă 10 zile cu lista 10 şi, bineînţeles, mi-a zis să mă rog. Durerea a dispărut şi m-am vindecat şi de data aceasta fără medicamente, doar cu ceaiuri şi rugăciuni. Când m-a văzut, după câteva luni, medicul care mi-a pus diagnosticul mi-a spus: „Vezi dacă ai respectat tratamentul pe care ţi l-am prescris, te-ai vindecat!” iar eu, zâmbind mă gândeam: „Da, m-a vindecat din nou Unchiul Mihai cu tratamentul Său şi cu rugăciunile Sale”.

Tatăl meu a suferit de tromboflebită, iar eu am moştenit o anumită predispoziţie spre această afecţiune. Dupa vârsta de 40 de ani, picioarele au început să mi se inroşească şi să mă doară. La indicaţia Unchiului Mihai am făcut băi fierbinţi la picioare până la genunchi în apă în care am fiert două minute floare de fân “fă băi fierbinţi, cât de cald poţi suporta” spunea EL  “pentru că subţiază sângele” . Astfel am evitat această boală. Acest tratament îl fac şi astăzi când simt dureri la nivelul picioarelor.

Acum, după patruzeci de ani de când l-am cunoscut pe Unchiul Mihai din Prilog, îmi dau seama că Dumnezeu m-a binecuvântat şi mi-a dat un dar de nepreţuit aducându-l în viaţa mea şi a familiei mele pe acest om sfânt şi dându-mi ocazia să-l cunosc îndeaproape.

Ani de-a rândul am fost la El cu oameni bolnavi sau cu diferite necazuri, care-i căutau sfatul. Odată am fost cu un coleg de-al meu al cărui copil era bolnav. I-a dat ceaiuri şi rugăciuni însă, înainte de a pleca , UnchiulMihai m-a luat deoparte şi mi-a zis: “Nu va ţine ce i-am dat şi copilul va muri”. Din păcate aşa s-a şi întâmplat.

O familie din Ungaria venea de 2-3 ori pe an la Unchiul Mihai cu băieţelul lor în vârstă de 11 ani care era bolnav. După tratamente îndelungate cu ceaiuri şi rugăciuni, timp de câţiva ani buni, băiatul, care la început era purtat în braţe şi nu putea să vorbească, a început să meargă şi să vorbească.

Imi vin în minte acum şi alte cazuri de vindecări miraculoase prin ceaiuri şi rugăciuni date de Unchiul Mihai: o femeie vindecată de cancer în stadiul final, un băiat vindecat de o boală necunoscută la picioare etc., cazuri la care am fost martor ocular şi pe care nu pot să le uit.

In timp,  când a mai îmbătrânit, vocea Lui a devenit mai greu de înţeles. Eu înţelegeam tot ce spunea. Am făcut mult timp pe “translatorul”pentru diferiţi oameni care veneau cu probleme la El. Făceam acest lucru când venea în Satu Mare (aproape în fiecare sâmbătă şi duminică) sau când îl duceam acasă, la Prilog cu maşina, după primele zile din lună când venea să asculte Sf. Liturghie în oraş.

Am încercat în câteva cuvinte să vă împărtăşesc câteva amintiri din viaţa mea ca să vă fac să înţelegeţi ceea ce a însemnat Unchiul Mihai pentru mine şi familia mea. Moartea Lui a lăsat un gol imens în sufletele noastre. Ne-am simţit amputaţi şi dezorientaţi, însă îl căutăm şi îl găsim astăzi în rugăciunea pe care o recomanda şi o practica cu atâta tărie căci ne spunea mereu să ne rugăm când aveam probleme sufleteşti sau de viaţă, iar când aveam probleme de sănătate, ne dădea şi ceaiuri. „Rugăciunea nu este în zadar” spunea el adesea. Ne lipsesc vorbele şi sfaturile Sale înţelepte, dar ne ajută în continuare rugăciunile pe care ni le-a recomandat cu ani în urmă.

Unchiul Mihai nu a fost un simplu „vindecător din Prilog”, a fost un OM SFÂNT printre oameni, un dar nepreţuit trimis de Dumnezeu, pe care poporul şi ţara aceasta nu l-au ştiut preţui îndeajuns. Avea atât de multe cunoştinţe medicale (atât de anatomie cât şi de patologie) cât şi cunoştinţe de botanică încât e foarte greu de crezut că nu a fost trimisul lui dumnezeu. Cei care l-au cunoscut pot confirma acest lucru.